NoTopic

Era 7 august 2009. Ma trezisem oarecum fericit. Apucasem sa dorm vreo 4 ore... Imi aprinsesem o tigare si inca motaiam pufaind si privind tavanul ingalbenit de atata fum... Eram singur in apartamentul ala pe care ajunseaem sa-l simt carcera si care-mi lipseste ingrozitor de mult azi. Apoi perna a vibrat de 2 ori si ceea ce parea sa inceapa ok s-a transformat intr-o zi teribil de intunecata. Stiti zilele alea cand ai un nod in gat si parca nici sa plangi nu esti capabil ?! Am scos telefonul de sub perna. Primisem un mesaj de la Anca. Simplu, scurt...mult prea amar : " A murit Tatiana Stepa. " . Am ramas minute bune privind tavanul cu telefonul in mana. Asteptam parca sa ma trezesc din cosmarul asta in care ma trezisem... Am pornit televizorul si am " rasfoit " prin posturile tv romanesti. Cu fiecare click din telecomanda soarele parca se mai inalta putin... Nicaieri nu se vorbea de asa ceva. Dar domnisoara Anca nu face glume nesarate... Intr-un final am accesat Google si am citit vestea tragica a trecerii in nefiinta a celei ce a fost Doamna Folk-ului Romanesc. Si a plouat... Sunt 2 ani de atunci...Duminica asta. Sunt 2 ani de greutati, de griji, framantari si nervi. Sunt 2 ani in care parca am avut nevoie de dansa ingrozitor de mult. Nu-mi vine sa cred ca a trecut deja atata amar de vreme... Nu pot sa nu o vad si azi, inchizand ochii, pe plaja din Vama Veche...dand autografe si facand poze cu toti cei ce-o rugau. As vrea sa pot da timpul inapoi destul incat sa apuc sa-i sarut mana o ultima data si sa-i multumesc ca ma ajuta sa trec peste toate cele ce incearca sa-mi intunece sufletul... Nu pot sa nu-mi amintesc suferinta ce i se citea pe chip in noaptea aia, dupa ultimul recital. Credeam atunci, privind-o calcand cu greu nisipul, ca durerea e de ordin fizic. Acum stiu ca dansa era chinuita ingrozitor simtind ca a fost ultima data...ultima scena. Acum stiu ca a canta in Vama, a urca pe scena Folk You inca o data fusese...nu!! nu o ultima dorinta...ci o ultima dovada de curaj si devotament fata de public...fata de noi. Ce lectie teribila pentru " artistii " de azi... Se implinesc doi ani...si ploua inca. Si va ploua mereu... Dar amintirea dansei face acum, face ca azi sa ploua cu soare...
Sarut mana doamna Tatiana !! Nu am uitat...